Sâmbătă,
06.09.2014, am trăit cu emoţie şi melancolie momentele revederii cu
promoţia 1979, a Şcolii de Ofiţeri activi de ART, RAA şi Radiolocaţie
“Leontin Sălăjan”, din Braşov. Au mai trecut cinci ani, s-au pregătit un an şi au petrecut două zile. Bucuria revederii, emoţiile trăite şi persoanele participante au facut din aceste zile o adevarată sărbătoare. Au fost două zile pline de încărcătură emoţională şi de reânviere a întâmplărilor de odinioară.
Din 1979 şi până în prezent, am trăit extraordinare schimbări, clipă de
clipă. Am acceptat de bună voie o carieră militară pe parcursul căreia
am atins limitele vieţii şi am gestionat situaţii, cu periculoase
reflexii. Am alcătuit o categorie profesională de excepţie reuşind să ne
gestionăm atât restricţiile impuse de sistem, renunţările dramatice cât
şi dezamăgirile, produse de alţii, pe drumul nostru către succes. Am
semănat fapte măreţe, am cules caractere şi am definit destine. Cu toate
acestea, am trăit o viaţă onorabilă şi suntem dispuşi să ne bucurăm, a
doua oară, de ea. Viitorul ne interesează foarte mult pentru că este
locul în care avem de gând să ne petrecem următorii ani din viaţă. Viaţa
este un fluviu care curge continuu. Oamenii , în special cei tineri, au
impresia că ei înşişi, reprezintă ceva static. Cu cât există mai multă
schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Cu cât ceasurile, zilele şi
anii se înmulţesc asupra lui, cu atât omul se uită în urma sa şi,
printre gândurile rătăcite, se opreşte cu plăcere la cele mai depărtate
aduceri aminte. Treizeci şi cinci de ani de viaţă activă reprezintă ceva
pentru un om. Nimic nu poate fi mai frumos pentru un om decât trecutul
său, un trecut în care, patriotismul înflăcărat şi visul măririlor
implementate în conştiinţă prin osteneală, vrednicie şi fapte măreţe,
alcătuiesc un capital nepreţuit.
Un trecut ascuns ca o scânteie în interiorul inimilor noastre. Cine
să mai preţuiască aceste valori, acest capital, într-o ţară care se
clatină în toate direcţiile ca o frunză vârtejită de furtunile toamnei?
Americani, nemţi, francezi, ruşi, etc, acompaniaţi de lacomii noştri
bonjurişti, au desenat icoana tristă a acestei naţii, ştergând cu
buretele un trecut glorios. Au mai fost perioade în care românii nu s-au
ruşinat de ţara lor şi au iubit-o în sărăcia şi goliciunea ei. Aşa cum
au sperat ei , sperăm şi noi că va veni şi pentru români, un soare
luminos.
Cineva
din promoţie a menţionat în luarea de cuvânt, printre altele, că este
şi membru al SCMD. În gândurile mele ascunse s-a conturat următoarea
replică: ”Faci parte dintr-un SCMD care se ocupă numai de trecut, de
viitor, ioc”. Un SCMD în care adevărul este dezgustător şi amăgitor în
care fiecare îşi ascunde binele şi scoate în evidenţă răul, în care
nimeni nu se mai luptă cu diavolul portocaliu iar câmpul de bătălie eşti
TU. Un SCMD în care nu este loc de întors pagina, aceasta trebuie ruptă
şi luată de la capăt. În care Camaraderia, acest sentiment durabil
rătăceşte printe cuvinte şi atitudini. Şi, câte ar mai fi de spus....."
Acest mesaj este cel mai potrivit pentru promoţia 1979:
„Nu
uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele
se transformă în ani… dar ce e mai important se conservă; forţa şi
determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează
pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.
Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti,
simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te
pierde printre fotografii îngălbenite de timp… mergi mai departe atunci
când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o
ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când
nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la
pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată”. – Maica Teresa
În
finalul întrevederii, ne-am retras, cu toţii, la biserica Academiei
pentru a păstra un moment de tăcere, în semn de omagiu, pentru camarazii
trecuţi în nefiinţă, atât de timpuriu.
Comandantul Bateriei a 3-a elevi, "cpt". Mandu Petrişor
